Am văzut multe campanii „bine făcute”. Corecte din toate punctele de vedere. Brief respectat, insight valid, mesaj clar, execuție impecabilă. Și totuși, după ce se termină, nu rămâne nimic. Nicio emoție. Nicio urmă. Doar senzația că a fost… ok.
Problema acestor campanii nu e că sunt greșite. E că sunt reci.
Marketingul devine rece atunci când încearcă prea mult să demonstreze. Când simte nevoia să explice fiecare pas, fiecare beneficiu, fiecare intenție. Când vorbește mai mult cu capul decât cu stomacul. Oamenii nu se conectează la argumente. Se conectează la senzații. Continue reading “De ce marketingul emoțional funcționează: conexiunea dintre senzație și decizia de cumpărare”
Entuziasmul e ușor de recunoscut. Apare la început. Când pornești ceva nou. Când ai idei, planuri, energie. Când „abia aștepți”.
Nu se spală rufe duminica. Nu e bine. E de rău! Așa se știe.
După ce am scris despre 
Am început să scriu online prin 2004, într-o perioadă în care bloggingul în România abia prindea formă. Începeau primele bloguri pe wordpress, pe blogging.com, pe weblog.ro.Era perioada de visare, de pionierat, în care fiecare scria ce voia.
Dacă tot mă pasionează subiectul, am zis să încep o serie pe tema asta . Pentru că multe lume se lovește de tehnologie, de presiune, de teamă de a nu rămâne în urmă sau și mai rău , de a nu fi acolo, de a nu fi prezent…
Dacă verși sarea, urmează o ceartă. Nu „poate”, ci sigur!
Spunem des că nu avem timp. Că zilele sunt prea scurte, agendele prea pline, viața prea grăbită. E o explicație comodă și, de multe ori, acceptată fără prea multe întrebări. Dar, dacă stau să fiu sincer cu mine, nu timpul a fost problema reală. Liniștea a fost.
Am crescut cu ele. Le-am auzit în familie sau la școală.
Mult timp am crezut (la fel ca mulți alții) că marketingul bun e cel care «îi face» pe oameni să cumpere, prin mesaje mai inteligente, argumente mai puternice și CTA-uri mai apăsate.