Etichetă: psihologie

Ce nu ți se spune despre schimbare: lecții reale dintr-un moment de cotitură personală

Ce nu te invata nimeni despre schimbareAcum câteva luni, în viața mea a avut loc un eveniment care m-a marcat profund. A fost, de fapt, unul foarte „spectaculos”. Nu neapărat prin cum arăta din exterior, ci prin forța cu care a lovit și prin efectele pe care le-a avut. Un eveniment de impact, care a schimbat lucrurile brusc, fără perioadă de acomodare, fără timp de pregătire.

Genul de moment care nu te întreabă dacă ești gata. Doar se întâmplă. Și te obligă să te repoziționezi rapid, cu tot ce vine la pachet: confuzie, pierderi, câștiguri, întrebări pe care le amânai de mult.

Cu bune și cu rele. Dar, privind onest, mai ales cu bune.

Pentru că mi-a arătat ceva esențial: schimbarea nu e mereu un proces lent, elegant, care „lucrează în timp”. Uneori e brutal de clară. Te scoate dintr-o versiune veche a ta și nu-ți dă voie să te întorci. Și exact despre partea asta se vorbește cel mai puțin.

De aici a pornit nevoia de a scrie acest articol (și nu numai…). 
Despre ce nu te învață nimeni despre schimbare. Continuă lectura „Ce nu ți se spune despre schimbare: lecții reale dintr-un moment de cotitură personală”

Oglindă spartă și 7 ani de ghinion: originea superstiției și adevărul din spatele ei

oglinda sparta = 7 ani de ghinionAm mai vorbit despre lucruri aparent mărunte care, în copilărie sau în casele bunicilor, deși … nu numai… chiar și acum… veneau și vin cu avertisment clar:

Nu erau explicații. Doar consecințe. Uneori vagi, alteori definitive. „Nu e bine.” Atât. Continuă lectura „Oglindă spartă și 7 ani de ghinion: originea superstiției și adevărul din spatele ei”

Oboseala mentală și burnout: de ce nu trece cu somn și ce poți face

Oboseala care nu trece cu somnAm învățat destul de târziu că nu orice oboseală se rezolvă cu somn. Mult timp am crezut că, dacă dorm suficient, dacă „trag frâna” un weekend sau două, lucrurile se vor regla de la sine. Doar că nu s-a întâmplat așa. Dormeam, mă odihneam „pe hârtie”, dar dimineața mă trezeam cu aceeași greutate, una care nu avea legătură cu corpul.

Nu mă durea nimic clar. Funcționam. Îmi făceam treaba, răspundeam, livram. Din afară, totul părea normal. Din interior, însă, era ca și cum mergeam pe pilot automat, făcând lucrurile corect, dar fără să mai fiu cu adevărat acolo. Nu era lipsă de energie, ci lipsă de sens pentru care să o mai consum. Continuă lectura „Oboseala mentală și burnout: de ce nu trece cu somn și ce poți face”

Superstiția „nu fluiera în casă”: de unde vine și ce spune psihologia despre ea

Fluieratul in casa aduce saracieNu fluiera în casă. Atragi sărăcia!?!

E una dintre acele superstiții care nu se discută prea mult. Se spune, se acceptă și se respectă aproape automat. Chiar și de cei care spun că nu cred în astfel de lucruri.

Am auzit replica asta de mai multe ori, în contexte diferite. Și de fiecare dată mi s-a părut interesant că reacția nu era una nervoasă, ci una imediată. Fluieratul se oprea. Nu din convingere, ci din reflex. Inclusiv eu am ajuns să le zic băietilor să nu mai fluiere (in anumite momente, nu mereu 🙂 ) Continuă lectura „Superstiția „nu fluiera în casă”: de unde vine și ce spune psihologia despre ea”

De ce se spune că schimbatul locului aduce ceartă: mit sau realitate psihologică

Mitul schimbarii locului care aduce cearta... e un mit Dacă schimbi locul cu cineva, sigur vă certați.

E genul de avertisment spus pe jumătate în glumă, pe jumătate foarte serios. Și tocmai de asta prinde.

 

Prima dată mi s-a spus într-un context complet banal, la o masă. „Hai să schimbăm locul, vreau sa vorbesc cu X.” Replica a venit imediat: „nu schimba locul, că nu e bine”.

Am schimbat locul. N-a urmat nimic. Conversația a mers mai departe, atmosfera a rămas aceeași. Dacă n-ar fi fost replica, nimeni n-ar fi remarcat momentul. Continuă lectura „De ce se spune că schimbatul locului aduce ceartă: mit sau realitate psihologică”

Mituri și superstiții românești: de ce le respectăm chiar dacă nu credem în ele

Miturile nu dispar. Doar daca le intrebi de ce existaAm crescut cu ele. Le-am auzit în familie sau la școală.
„Nu vărsa sarea.”
„Ti-a tăiat pisica neagră calea!”
„Nu schimba locul, că vă certați.”Cu toate astea, nu am reușit niciodată să cred cu adevărat în ele.

Poate de asta, încă de la primele mele încercări de blogging, pe vremea când abia începea totul, când scriam pe subdomenii de pe go.ro, weblog.ro sau blogger.com , într-un internet românesc mult mai mic și mai sincer, m-am trezit cu dorința să scriu exact despre lucrurile astea. Despre idei pe care le luăm „de bune”, fără să le mai punem sub semnul întrebării. Despre reguli nescrise care par să ne conducă viața, deși nimeni nu știe exact de ce. Continuă lectura „Mituri și superstiții românești: de ce le respectăm chiar dacă nu credem în ele”