Am urmărit un pic mai mult în ultima perioadă subiectul și cred că „perioada de aur” a AI-ului „aproape gratuit” începe să se termine.
Încet-încet, sigur nu atât de repede cum a apărut. 🙂
Nu într-un mod dramatic, dar suficient de vizibil încât să înceapă să apară întrebări serioase. Dacă ai folosit constant ChatGPT, Claude sau Gemini în ultimii doi ani, ai observat probabil deja schimbarea: mai multe limite, creditele se termină mai repede, funcții pe care le știai în planul gratuit dispar, mutate spre cel premium și tot așa.
Și asta nu e întâmplător.
Primele faze ale „exploziei AI” au fost despre adopție. Marile companii au cheltuit miliarde de euro pentru a educa piața și pentru a ne schimba comportamentul: să deschidem AI-ul zilnic, să îl integrăm la și în muncă și să devenim dependenți de el pentru research, programare, conținut și chiar analiză (eu mă recunosc în 3 din 4, de exemplu). Ah, și când zic conținut nu mă refer doar la text, articole… Nu. Poze, filmulețe, etc. A fost aceeași logică folosită ani la rând de platforme ca Netflix, Uber sau alte servicii digitale care au crescut agresiv înainte să înceapă optimizarea reală a profitabilității.
Doar că acum începe partea mai puțin spectaculoasă și mult mai industrială.
Problema reală nu este doar antrenarea modelelor, ci „menținerea lor in funcțiune” pentru fiecare întrebare a fiecărui utilizator. Cu cât modelele devin mai mari și mai capabile, cu atât fiecare răspuns costă mai mult în procesoare specializate (GPU), energie, răcire și infrastructură. AI-ul începe să semene tot mai puțin cu un experiment fascinant și tot mai mult cu infrastructură critică.
Iar infrastructura costă enorm. Văzusem azi la I Like It ceva de genul că un data center ar trebui răcit într-un an cu apa din 2.800 de piscine (sper ca am reținut corect numărul, dar ideea e că vorbim de zeci de milioane de litri anual!).
În paralel, investitorii încep să ceară mai mult decât creștere și hype. Vor eficiență, profitabilitate și modele sustenabile economic. De aici apar și semnele pe care deja le vedem: utilizatorii free sunt direcționați ori către modele mai mici și mai eficiente, ori către variantele premium, în timp ce modelele cele mai puternice, contextul mare, programarea avansată sau generarea video sunt mutate treptat în spatele unor limite mai stricte și al unor abonamente mai scumpe. Chiar și abonamentele de 20 de dolari/euro încep să fie limitate, v-o zic din propria experiență.
Paradoxul este interesant: AI-ul devine mai bun ca niciodată, dar accesul nelimitat la acel AI devine tot mai atent controlat.
Nu, nu cred că asistăm la sfârșitul AI-ului. Ci la sfârșitul perioadei în care părea aproape magic că totul poate exista nelimitat și aproape gratuit. Iar asta spune ceva important: AI-ul nu mai este demo. Începe să devină industrie reală.
Citește și
