GrammarlyGO recenzie: cum îmbunătățește intenția textului, nu doar corectitudinea gramaticală

În seria asta despre AI am vorbit despre ChatGPT (AI fără hype), Perplexity (research rapid, fără zgomot inutil), dar și despre Claude (desi nu am spus clar numele -> scris clar și logic). Azi vorbim despre Grammarly, AI-ul care “ne trage de mânecă “.

Mult timp am crezut că un text mai bun înseamnă un text “mai corect”. Fără greșeli, fără formulări „stângace”. Mai ales în engleză. Grammarly, în forma lui clasică, exact asta promitea: să curețe textul. Și o face bine. Dar, la un moment dat, mi-am dat seama că problema mea nu era corectitudinea, ci intenția. Continue reading “GrammarlyGO recenzie: cum îmbunătățește intenția textului, nu doar corectitudinea gramaticală”

De ce scriu zilnic: beneficiile scrisului ca obicei și cum să îl menții pe termen lung

Scrisul meu zilnic (dar și postările pe care le vedeți pe Facebook) nu a apărut dintr-un impuls de moment și nici dintr-o ambiție de tip „de mâine schimb tot”. A fost o promisiune făcută cu ceva timp în urmă, una care a stat o vreme pe lista de dorințe și planuri, până când, pentru 2026, am decis să o iau în serios.

Nu e vorba doar despre ideea de blog. E mai mult de atât. E și ideea de a lucra, constant, la romanul la care visez de mult. E și dorința de a explora mai mult zona de jurnalism (în sensul de a nota zilnic, nu ca să public, ci ca să nu uit), de a observa, de a pune întrebări, de a scrie lucruri care nu sunt neapărat comode sau ușor de încadrat. Continue reading “De ce scriu zilnic: beneficiile scrisului ca obicei și cum să îl menții pe termen lung”

Cum am reluat scrisul online după ani de pauză: despre blogging în 2026

birou si o cafea, simbol al reluarii scrisuluiAm început să scriu online prin 2004, într-o perioadă în care bloggingul în România abia prindea formă. Începeau primele bloguri pe wordpress, pe blogging.com, pe weblog.ro.Era perioada de visare, de pionierat, în care fiecare scria ce voia.

Apropo de weblog, intre timp, după 10 ani de la lansare “a murit” ( mi-aduc aminte că am fost printre primele bloguri de pe platforma, am avut norocul/oportunitatea să fiu printre testeri).

Scriam sub pseudonim, fără intenția de a construi ceva durabil, fără o țintă clară. Era mai degrabă un spațiu de joacă și de explorare: gânduri puse în public, dar fără pretenția de a fi văzute decât de prieteni. Era o descătușare, era altceva decât scrisul prin caiete sau pe calculator doar pentru mine. Continue reading “Cum am reluat scrisul online după ani de pauză: despre blogging în 2026”