reMarkable 2 parere de utilizator: merită investiția și cum l-am integrat în rutina zilnică

relaxare si liniste cu remarkbleMi-a apărut prima dată în feed-ul de Facebook cu mult timp înainte să îl cumpăr, nici nu-mi mai amintesc când l-am văzut prima dată. Însă a apărut atât de des cât să nu îl pot ignoră complet, deși, de fiecare dată, reacția mea era să scrolez mai departe fără să dau click, convins că e doar încă un gadget frumos ambalat, care promite mai mult decât oferă.

Era mereu aceeași imagine: mult alb, o tabletă subțire, o mână care scria încet, fără grabă, fără animații inutile, fără explozie de beneficii, iar tocmai lipsa asta de agresivitate m-a făcut să îl rețîn undeva, în fundal, că pe un gând care nu e suficient de important cât să-l notezi, dar nici suficient de banal cât să-l uiți. Mai ales că tot spunea că nu e tabletă, nu e tabletă…

De fiecare dată îmi spuneam că nu are sens, că aș putea să-mi iau o tabletă care face mult mai multe lucruri, că dacă aș avea nevoie să notez ceva, aș putea folosi oricând telefonul sau laptopul, iar ideea de a da (atâția!) bani pe un dispozitiv care, practic, „nu face nimic”, mi se părea greu de justificat chiar și pentru mine.

Mențiune: postul asta NU este despre funcționalități ale Remarkable, preț , orice altceva „tehnic”. E despre „de ce”-ul meu. De ce și mai ales cum am ajuns să am un Remarkable.

Continuă lectura „reMarkable 2 parere de utilizator: merită investiția și cum l-am integrat în rutina zilnică”

AI la locul de muncă: ce schimbă inteligența artificială în modul în care lucrăm și ce rămâne uman

Prima dată când am folosit AI „pe bune” pentru „business”, mai exact în lucrurile pentru birou, am simțit un mic disconfort. Genul ăla de disconfort care te face să te uiți mai atent la ține.

Nu pentru că AI-ul ar fi fost mai deștept, ci pentru că a părea că scoate rapid la suprafață lucruri care păreau deja că le făceam prost.

I-am cerut un lucru simplu. Rezultatul a fost corect și curat, dar … complet lipsit de direcție. Atunci mi-a picat fișa: AI nu mi-a înlocuit gândirea. Mi-a arătat unde gândirea mea era neclară.

Continuă lectura „AI la locul de muncă: ce schimbă inteligența artificială în modul în care lucrăm și ce rămâne uman”

Cum faci research cu AI: ghid practic cu Perplexity și ChatGPT pentru informații filtrate

research cu AI - Perplexity si ChatGPTDupă ce începi să pui întrebări mai bune, inevitabil ajungi la research. Și aici apare problema clasică: prea mult. Prea multe linkuri, prea multe info, opinii diferite, nuanțe, excepții. Informația se adună, dar e (mult) prea multă.

AI-ul poate fi exact lucrul care te scoate din aceasta luptă cu informațiile, maraton sau lucrul care te afundă și mai tare. Diferența nu e tehnică, e de intenție.

Perplexity și ChatGPT funcționează cel mai bine împreună dacă le dai roluri diferite. Perplexity pentru orientare rapidă și surse. ChatGPT pentru înțelegere, sinteză și filtrare prin contextul tău, prin ceea ce vrei tu. Continuă lectura „Cum faci research cu AI: ghid practic cu Perplexity și ChatGPT pentru informații filtrate”

Ce nu automatizez cu AI intenționat: lucruri pe care le prefer să le fac manual

Nu totul in scris trebuie sa fie automatizat. După ce v-am povestit despre cum nu toate update-urile contează și cum aleg ce ignor, azi scriu despre ce aleg să fac manual, deși aș putea folosi oricand AI /tehnologia, dacă aș vrea. Mi-ar fi mai ușor, poate, deși nu aș mai fi eu.

Folosesc AI aproape zilnic. Nu ca experiment, nu din curiozitate, ci pentru că, în multe contexte, chiar funcționează. Mă ajută să câștig/obțin timp, să văd alternative sau să ies mai repede din blocaje. Tocmai de aceea am ajuns, în timp, să fiu mai atent la ce aleg să nu automatizez. Continuă lectura „Ce nu automatizez cu AI intenționat: lucruri pe care le prefer să le fac manual”

Superstiția „nu fluiera în casă”: de unde vine și ce spune psihologia despre ea

Fluieratul in casa aduce saracieNu fluiera în casă. Atragi sărăcia!?!

E una dintre acele superstiții care nu se discută prea mult. Se spune, se acceptă și se respectă aproape automat. Chiar și de cei care spun că nu cred în astfel de lucruri.

Am auzit replica asta de mai multe ori, în contexte diferite. Și de fiecare dată mi s-a părut interesant că reacția nu era una nervoasă, ci una imediată. Fluieratul se oprea. Nu din convingere, ci din reflex. Inclusiv eu am ajuns să le zic băietilor să nu mai fluiere (in anumite momente, nu mereu 🙂 ) Continuă lectura „Superstiția „nu fluiera în casă”: de unde vine și ce spune psihologia despre ea”

CV, LinkedIn și ATS: cum te afectează AI-ul în recrutare și cum să treci de filtrele automate

flux/relatie AI ATS pentru angajareAm realizat destul de târziu că AI-ul nu mi-a schimbat doar modul în care lucrez. Mi-a schimbat felul în care trebuie să trec de primele „uși” invizibile dintr-un proces de recrutare. Pentru că azi, înainte să ajungi la un om, ajungi aproape sigur la un filtru. Sau la mai multe.

LinkedIn, ATS-uri, screening automat, scoring pe cuvinte-cheie. Indiferent cât de bun ești, dacă nu „citește” bine sistemul, nu exiști. Continuă lectura „CV, LinkedIn și ATS: cum te afectează AI-ul în recrutare și cum să treci de filtrele automate”

ChatGPT fără hype: de ce claritatea gândirii contează mai mult decât promptul perfect

Imagine creata cu promptul Create an image of how I treat youInspirat de numeroasele postări sponsorizate de pe Instagram care îți promit succesul în 24 de zile, cu 10–15 minute de „AI” pe zi, m-am gândit să fac și eu o serie.

Nu ca alternativă la ele, și sigur nu ca promisiune de transformare rapidă, ci ca o „pastilă” de claritate.

Ideea nu este să te învăț să folosești diverse tool-uri de AI ca un expert. Internetul e deja plin de tutoriale, shortcut-uri și liste de „best prompts”. Ce mi se pare că lipsește, însă, sunt conversațiile mai oneste despre ce fac aceste unelte cu noi: ce așteptări creează, ce frici activează, ce întrebări ridică și unde ne încurcă mai mult decât ne ajută.

De multe ori, problema nu e că nu știm suficient despre AI, ci că încercăm să-l folosim înainte să ne clarificăm gândurile. Iar asta duce la frustrare, nu la progres. De aici și ideea acestei serii: nu să bifez tool-uri, ci să le folosesc ca pretext pentru a vorbi despre claritate, atenție și decizie. Continuă lectura „ChatGPT fără hype: de ce claritatea gândirii contează mai mult decât promptul perfect”

De ce se spune că schimbatul locului aduce ceartă: mit sau realitate psihologică

Mitul schimbarii locului care aduce cearta... e un mit Dacă schimbi locul cu cineva, sigur vă certați.

E genul de avertisment spus pe jumătate în glumă, pe jumătate foarte serios. Și tocmai de asta prinde.

 

Prima dată mi s-a spus într-un context complet banal, la o masă. „Hai să schimbăm locul, vreau sa vorbesc cu X.” Replica a venit imediat: „nu schimba locul, că nu e bine”.

Am schimbat locul. N-a urmat nimic. Conversația a mers mai departe, atmosfera a rămas aceeași. Dacă n-ar fi fost replica, nimeni n-ar fi remarcat momentul. Continuă lectura „De ce se spune că schimbatul locului aduce ceartă: mit sau realitate psihologică”

De ce marketingul emoțional funcționează: conexiunea dintre senzație și decizia de cumpărare

Creier stilizat, metaforă vizuală pentru emoție și marketingAm văzut multe campanii „bine făcute”. Corecte din toate punctele de vedere. Brief respectat, insight valid, mesaj clar, execuție impecabilă. Și totuși, după ce se termină, nu rămâne nimic. Nicio emoție. Nicio urmă. Doar senzația că a fost… ok.

Problema acestor campanii nu e că sunt greșite. E că sunt reci.

Marketingul devine rece atunci când încearcă prea mult să demonstreze. Când simte nevoia să explice fiecare pas, fiecare beneficiu, fiecare intenție. Când vorbește mai mult cu capul decât cu stomacul. Oamenii nu se conectează la argumente. Se conectează la senzații. Continuă lectura „De ce marketingul emoțional funcționează: conexiunea dintre senzație și decizia de cumpărare”

Cum să menții productivitatea când entuziasmul dispare: disciplină vs. motivație

Spațiu de lucru minimalist, lumină calmă de dimineață, simbol al muncii consecvente după ce entuziasmul inițial dispare.Entuziasmul e ușor de recunoscut. Apare la început. Când pornești ceva nou. Când ai idei, planuri, energie. Când „abia aștepți”.

Problema e că entuziasmul e un musafir temporar. Nu semnează contract pe termen lung.

Munca adevărată începe exact după ce el pleacă.

Spatiu de reglaj

Atunci când nu mai e nimic spectaculos. Când progresul nu se vede de la o zi la alta. Când nu te mai împinge nimeni din spate și nu te mai trage nimic din față. Doar tu și ce ai de făcut. Continuă lectura „Cum să menții productivitatea când entuziasmul dispare: disciplină vs. motivație”