Scrisul meu zilnic (dar și postările pe care le vedeți pe Facebook) nu a apărut dintr-un impuls de moment și nici dintr-o ambiție de tip „de mâine schimb tot”. A fost o promisiune făcută cu ceva timp în urmă, una care a stat o vreme pe lista de dorințe și planuri, până când, pentru 2026, am decis să o iau în serios.
Nu e vorba doar despre ideea de blog. E mai mult de atât. E și ideea de a lucra, constant, la romanul la care visez de mult. E și dorința de a explora mai mult zona de jurnalism (în sensul de a nota zilnic, nu ca să public, ci ca să nu uit), de a observa, de a pune întrebări, de a scrie lucruri care nu sunt neapărat comode sau ușor de încadrat. Continue reading “De ce scriu zilnic: beneficiile scrisului ca obicei și cum să îl menții pe termen lung”
La un moment dat, CV-ul începe să devină mic.
Mi-a apărut prima dată în feed-ul de Facebook cu mult timp înainte să îl cumpăr, nici nu-mi mai amintesc când l-am văzut prima dată. Însă a apărut atât de des cât să nu îl pot ignoră complet, deși, de fiecare dată, reacția mea era să scrolez mai departe fără să dau click, convins că e doar încă un gadget frumos ambalat, care promite mai mult decât oferă.
Prima dată când am folosit AI „pe bune” pentru “business”, mai exact în lucrurile pentru birou, am simțit un mic disconfort. Genul ăla de disconfort care te face să te uiți mai atent la ține.
După ce începi să pui 
După ce v-am povestit despre cum 
Nu fluiera în casă. Atragi sărăcia!?!
Am realizat destul de târziu că AI-ul nu mi-a schimbat doar modul în care lucrez. Mi-a schimbat felul în care trebuie să trec de primele „uși” invizibile dintr-un proces de recrutare. Pentru că azi, înainte să ajungi la un om, ajungi aproape sigur la un filtru. Sau la mai multe.
Inspirat de numeroasele postări sponsorizate de pe Instagram care îți promit succesul în 24 de zile, cu 10–15 minute de „AI” pe zi, m-am gândit să fac și eu o serie.
Dacă schimbi locul cu cineva, sigur vă certați.