După ce v-am povestit despre cum nu toate update-urile contează și cum aleg ce ignor, azi scriu despre ce aleg să fac manual, deși aș putea folosi oricand AI /tehnologia, dacă aș vrea. Mi-ar fi mai ușor, poate, deși nu aș mai fi eu.
Folosesc AI aproape zilnic. Nu ca experiment, nu din curiozitate, ci pentru că, în multe contexte, chiar funcționează. Mă ajută să câștig/obțin timp, să văd alternative sau să ies mai repede din blocaje. Tocmai de aceea am ajuns, în timp, să fiu mai atent la ce aleg să nu automatizez. Continuă lectura „Ce nu automatizez cu AI intenționat: lucruri pe care le prefer să le fac manual”
Nu fluiera în casă. Atragi sărăcia!?!
Am realizat destul de târziu că AI-ul nu mi-a schimbat doar modul în care lucrez. Mi-a schimbat felul în care trebuie să trec de primele „uși” invizibile dintr-un proces de recrutare. Pentru că azi, înainte să ajungi la un om, ajungi aproape sigur la un filtru. Sau la mai multe.
Inspirat de numeroasele postări sponsorizate de pe Instagram care îți promit succesul în 24 de zile, cu 10–15 minute de „AI” pe zi, m-am gândit să fac și eu o serie.
Dacă schimbi locul cu cineva, sigur vă certați.
Am văzut multe campanii „bine făcute”. Corecte din toate punctele de vedere. Brief respectat, insight valid, mesaj clar, execuție impecabilă. Și totuși, după ce se termină, nu rămâne nimic. Nicio emoție. Nicio urmă. Doar senzația că a fost… ok.
Entuziasmul e ușor de recunoscut. Apare la început. Când pornești ceva nou. Când ai idei, planuri, energie. Când „abia aștepți”.
Nu se spală rufe duminica. Nu e bine. E de rău! Așa se știe.
După ce am scris despre
Dacă tot mă pasionează subiectul, am zis să încep o serie pe tema asta . Pentru că multe lume se lovește de tehnologie, de presiune, de teamă de a nu rămâne în urmă sau și mai rău , de a nu fi acolo, de a nu fi prezent…