Am stat mult să mă gândesc înainte de a scrie acest articol. Și de a scrie că… Vorbim vorbe. Ne place să ne auzim vorbind, să vedem că ce am scris e citit, chiar dacă uneori ne dăm cu părerea prea repede. Și vorbesc în principiu despre AI.
Zilele astea m-am lovit de mai multe subiecte legate de AI. Primul a pornit de la un plugin instalat în Chrome, care detectează articolele scrise cu AI, cu probabilități de la 0 la 100%.
Realitatea pe care am găsit-o pe LinkedIn? Multe texte scrise de AI. Nu cu AI, nu idei lucrate împreună, nu text trecut prin filtrul autorului, ci aproape copy-paste. Uneori probabilitate 100%. Alteori, 70%.
Ce e și mai surprinzător, pe lângă “scor”: de multe ori, cei puși în fața evidenței, neagă. “Eu? Nu am scris cu AI!
Surprinzător, multe dintre textele la care m-am oprit veneau din zona de HR și consultanță. Și aveau cam același fir comun: texte despre CV-uri scrise cu AI de către candidați și despre cum asta e o problemă, ATS, scrisori de intenție generate automat tot cu AI, recomandări despre cum se folosește sau cum nu se folosește AI în recrutare… Majoritatea scrise, culmea ironiei, aproape integral cu AI.
Al doilea subiect e mai vechi, dar la fel de prezent: oamenii care vorbesc despre cum AI-ul este o amenințare sigură. Că AI-ul ne ia locul, ne distruge viitorul, face generația nouă să nu mai gândească.
Nu spun că nu există riscuri. Există. Dar mulți dintre cei care spun asta au în comun câteva lucruri, pornind de la faptul că, de fapt, experiența directă este minimă:
-
- N-au folosit AI-ul decât poate cu una-două căutări pe ChatGPT gratuit, gen Google
- Le e frică de el și nu înțeleg cum funcționează, dar nu vor să recunoască
- Merg pe aceeași retorică de la fiecare schimbare mare: televizorul “ne fură sufletele”, Kindle (ebook-urile) distruge cărțile, internetul distruge… ce?
Între timp, social media e plină de texte despre cum „s-a stricat” ChatGPT, cum trebuie mutat totul pe Claude, cum automatizările vor schimba radical munca, deși mulți încă testează fără să înțeleagă prea bine unde ajung.
Nu am o concluzie la ce am scris, în afară de am spus la început.
Doar că vorbim vorbe, o zice unu’ care a ales să coabiteze și să colaboreze cu AI-ul. Da, îl folosesc mult, dar ca punct de pornire, nu ca formă finală.Așa cum mi se pare că trebuie să o facem toți. Așa cum am făcut-o și cu internetul, și cu telefonia mobilă, și cu atâtea altele înainte.
