În urmă cu aproximativ doi ani, am început să observ o schimbare în felul în care dorm. Fără o decizie conștientă sau o strategie gândită, deși citisem destul de mult despre somnul în cicluri, m-am trezit că dorm în cicluri de aproximativ 45 de minute. Inițial, cînd mi-am dat seama ce se întâmplă, am cam rămas surpins și, sincer, m-am și îngrijorat puțin.
Totuși, în loc să simt o oboseală copleșitoare, că mă trezesc de câteva ori pe noapte, mă simțeam surprinzător de odihnit. Inițial, am pus acest fenomen pe seama unor nopți mai diferite. Cu toate astea, pe măsură ce nopțile treceau, aceste treziri după cicluri de somn de 45 de minute au devenit o constantă neașteptată (bine, de vină e și ceasul de la mână, la care mă uit mereu când mă trezesc – am fost întrebat de ce mă uit… nu știu, deja e reflex).
La început, acest mod de a dormi m-a făcut să mă simt confuz și ușor anxios. Ce se întâmpla cu mine? Oare sufeream de vreo problemă de sănătate? Deși îngrijorările mă asaltau, curiozitatea a început să preia controlul. Am decis să observ și să documentez această experiență neobișnuită, să încerc să înțeleg ce se întâmplă și cum mă afectează.
Am început să observ că, în ciuda duratei mai scurte de somn, nivelul meu de energie pe parcursul zilei rămânea surprinzător de constant. Mai mult, momentele de trezire din aceste cicluri scurte îmi ofereau o perspectivă neobișnuită asupra propriei conștiințe nocturne. În liniștea nopții, gândurile îmi erau mai clare, iar momentele de introspecție, mai profunde. Era ca și cum somnul fragmentat îmi deschidea o fereastră spre un spațiu mental pe care îl ignorasem până atunci.
Totuși, nu totul e/era roz. Am început să simt lipsa somnului profund, acea senzație de a fi complet deconectat și apoi de a te trezi cu adevărat odihnit. Unele zile, mă trezeam întrebându-mă dacă corpul meu se odihnea suficient pentru a-și repara și reînnoi funcțiile vitale. Cel mai rău e când mă trezesc în mijlocul somnului adânc, atunci când ești în deep-sleep. Atunci mă trezesc obosit sau uneori chiar „blocat între lumi”. Sau dacă sună dimineața ceasul și nu am apucat să termin ciclul, e ca și cum nu aș fi dormit deloc (aici recomand aplicații de monitorizare a somnului, care să te trezească atunci când ai terminat ciclul – gen pui ceasul pentru 7:30 dar el, în funcție de somul tău, te trezește ori la 7:25 ori la 7:40, când ai terminat ciclul).
Concluzia? Nu am o conluzie dacă e bine sau nu, ci doar că eu așa dorm de vreo doi ani, că această experiență neobișnuită m-a învățat că somnul, ca și alte aspecte ale vieții noastre, poate fi surprinzător de fluid și adaptabil. Chiar dacă nu am o explicație științifică clară pentru acest model de somn, călătoria mea îmi reamintește să rămân deschis și curios față de semnalele pe care corpul meu le transmite, să le accept și să încerc să înțeleg care e de fapt mesajul.
Bine, modul ăsta de dormit în cicluri vine și cu niste experiențe extra-senzoriale, dar despre asta poate altă dată.
Și revin la întrebarea din titlu, voi cum dormiți?
Citește și
3 comentarii la „Somnul în cicluri de 45 de minute: fenomen normal sau problemă? Experiența mea”