E unul dintre gesturile pe care le faci aproape reflex. Spui ceva și, înainte să apuci să te gândești dacă are sens sau nu, mâna caută lemnul. Trei bătăi scurte. Ca o paranteză în propoziție.
„Ca să nu se întâmple ceva.”
Originea gestului e veche și mult mai serioasă decât pare. În credințele păgâne, mai ales la celți, lemnul era sacru. Copacii erau văzuți ca locuințe ale spiritelor protectoare, iar atingerea sau lovirea ușoară a lemnului era o formă de a cere ajutor sau de a mulțumi. Continuă lectura „De ce batem în lemn de 3 ori: originea superstiției și explicația psihologică”
Nu m-am gândit niciodată că deciziile mici sunt cele care mută lucrurile mari. Până când am început să le observ. Nu vorbesc despre mutări radicale. Nu despre „îmi schimb viața de luni”. Ci despre gesturi atât de mici încât nici nu le mai numești decizii. Le faci. Și gata.
Ieri nu am postat. Știu.
Realizarea n-a venit ca o revelație bruscă. N-a fost un „aha!” spectaculos, nici o criză care să rupă totul în două. A fost mai degrabă o senzație persistentă, care s-a strecurat încet în zilele mele: ceva nu se mai potrivea. Aveam planuri, aveam direcție. Aveam multe idei. Pe hârtie, totul arăta bine. Și totuși, în mine, era o oboseală care nu mai trecea cu pauze sau cu promisiunea unui „după ce termin asta”.
În 
Acum câteva luni, în viața mea a avut loc un eveniment care m-a marcat profund. A fost, de fapt, unul foarte „spectaculos”. Nu neapărat prin cum arăta din exterior, ci prin forța cu care a lovit și prin efectele pe care le-a avut. Un eveniment de impact, care a schimbat lucrurile brusc, fără perioadă de acomodare, fără timp de pregătire.
Am mai vorbit despre lucruri aparent mărunte care, în copilărie sau în casele bunicilor, deși … nu numai… chiar și acum… veneau și vin cu avertisment clar:
Am învățat destul de târziu că nu orice oboseală se rezolvă cu 
Scrisul meu zilnic (dar și postările pe care le vedeți pe Facebook) nu a apărut dintr-un impuls de moment și nici dintr-o ambiție de tip „de mâine schimb tot”. A fost o promisiune făcută cu ceva timp în urmă, una care a stat o vreme pe lista de dorințe și planuri, până când, pentru 2026, am decis să o iau în serios.
La un moment dat, CV-ul începe să devină mic.