Nu intră în categoria posturilor mele neapărat, dar ținând cont de experiența avută și că deja foarte multă lume folosește trotinete electrice (multe închiriate), simt nevoia să vă povestesc ceva: azi, după mai mult de 3 mii de km de mers cu trotineta electrică, fără incidente deloc, am căzut. Rău. Spectaculos e puțin spus. Am zburat, m-am rostogolit, tot tacâmul. Continuă lectura „Am căzut cu trotineta electrică după 3000 km: ce am învățat și cum eviți accidentele”
Categorie: Ganduri care ne macina
Reflecții despre decizii, muncă, presiune, timp și lucrurile la care ne gândim atunci când încetinim puțin. Articole mai personale despre experiențe și observații din viața reală.
Retreat de yoga în România: cum am descoperit o comunitate cosmopolită neașteptată
Să descoperi că în România poți întâlni o comunitate cosmopolită”ca afară”, că în 2 zile se poate închega un grup ca și cum s-ar cunoaște de ani de zile, din mai mulți români, unul care se gândea ca yoga e ceva ce nu e pentru bărbați, o pensionară rămasă singură , care a descoperit Yoga la mai mult de 50 de ani, cu o mare dorință de viață, regretând că nu a început mai devreme să se descopere și sa înțeleagă ce poate face, o doamnă care face hiking deși tocmai își revine după o mână ruptă, o rusoaică ce stă în România de mai mult de 5 ani și care suferă că de un an și jumătate nu-și poate vedea bunica din Rusia, de 80 de ani, care îmbătrânește singură, o englezoaica care predă yoga în România, o nemtoaica ce trăiește în Danemarca și care vizitează România singură pentru că a părăsit-o iubitul chiar cu o săptămână înainte de a pleca împreună în vacanță , două libaneze care sunt căsătorite și cu copii în Dubai, dar aleg să viziteze România, asta înseamnă să te simți internațional, să te bucuri de experiențe și de viață….
Cum gestionezi schimbările majore din viață: curba Kübler-Ross și acceptarea
Evitarea deciziilor este tot o decizie: de ce unii oameni fug de responsabilitate
Încerc în fiecare zi să învăț câte ceva din viață asta, că să nu simt că trece degeaba pe lângă noi.
Una din lecțiile de azi a fost neașteptată pentru mine, dar atât de evidență.
Vorbind de oameni care fug de răspundere, care nu vor să ia decizii, care nu își asumă, cineva mi-a zis sec:
lipsa de a lua o decizie.. e o decizie în sine
Oare de aleg unii să fugă de decizii?
Photo by Reno Laithienne on Unsplash
Ce știe internetul despre tine: cum AI-ul poate reconstitui o identitate digitală din bloguri vechi
Tot vorbim de AI, că ne va lua joburile, că ne va schimbă viață, că poate nu vom mai avea viață. Am ajuns în seara asta, printr-un cumul de factori, să caut tot ce am scris de-a lungul timpului pe bloguri care nu mai există, cărora doar eu le știu adresa.
Și acum, cu ajutorul internetului am găsit o grămadă de lucruri interesante, atât despre mine cât și despre tehnologie.
Supriza a fost că m-am bucurat, în primul rând, că m-am găsit pe mine în diferite perioade dar și câte știe internetul despre mine.
Asta în condițiile în care am avut diferite „personalități”, diferite conturi.
Ideea e că informația e acolo. Dacă va ajunge AI să facă legătură între ip-uri, nume, asocieri, etc, atunci va fi interesant.
Dacă eu, cu 3 conturi diferite și 3 bloguri diferite am ajuns să obțin 20 de articole din 2008-2012, singur, fără ajutor, oare ce poate descoperi AI? Așa mă bucur că „tinerețea” de până la 20 ani nu a fost „acoperită” de internet…
Ce s-ar întâmpla dacă am pierde simțul mirosului: un experiment de gândire
Mă uit la un film și mă întreb ce s-ar întâmplă cu noi dacă brusc nu am mai avea simțul mirosului?
TU cum te-ai simți?
Cărui miros i-ai duce lipsa? Ce ai mai iubi și ce ai mai uri? Cum ar fi însă să nu mai auzi? Cum ai reacționa?
Cum ar reacționa cei din jurul tău?
Pe cine ai elimina din viață ta?
De ce ne luăm prea mult în serios la locul de muncă și ce pierdem din cauza asta
Am găsit întâmplător niște postări de-ale mele din 2012-2013. O să le pun și aici, că amintire, în categoria „Oldies but goldies„, că sunt foarte valabile și acum.
Un exemplu foarte simplu: ne asteptam atat de mult ca toata lumea sa stie ce facem la birou si sa inteleaga toate dedesubturile domeniului in care activam, incat nu ne dam seama ca de fapt nu toata lumea intelege si nu stie ce stim noi si ii tratam cu superficialitate, uneori poate cu dispret si de multe ori cu nervi: “ce nu intelegi??”
Si in loc sa o lasam mai moale cand realizam ca nu toata lumea stie ce stim noi, ne enervam si mai tare si brusc simtim ca facem parte dintr-un “cerc limitat”, suntem “specialisti”. Chiar daca uneori nu facem de fapt decat lucruri banale, care doar sunt un pic nisate fata de ce stie lumea in general.
Si asa ajungem sa ne luam prea in serios. Uneori mult “prea”.
Un nou blog: de ce am ales să scriu din nou și ce poți găsi pe ionut.pepenar.ro
Sunt încântat că am reușit să mă conving să încep un nou blog în care îmi voi împărtăși gândurile, experiențele și ideile despre tot ceea ce mă interesează. Deși am mai avut mai multe bloguri de-a lungul timpului, am simțit nevoia să creez unul nou, în care să vorbesc despre lucrurile care mă pasionează și mă fac să fiu încrezător în viitor (încerc să fie numai lucruri pozitive sau cel puțin interesante)
Acest nou blog este un proiect personal și o nouă experiență pentru mine. Am decis să împărtășesc cu voi, cei care probabil (sper?!) mă citiți sau mă veți citi, tot ceea ce mi-a captat atenția în ultima vreme, fie că vorbim de subiecte sociale, tehnologie, știri, inteligență artificială (inclusiv sau mai ales tool-uri utile) și multe altele.
Sper să mă urmăriți în această călătorie, în care voi vorbi despre cele mai noi și interesante subiecte care mi-au atras atenția. Voi fi sincer în ceea ce voi scrie și îmi voi împărtăși gândurile fără a simți nevoia să îmi pun vreun filtru. Este important pentru mine să am un loc care să mă reprezinte și să mă permită să mă exprim în mod liber.
Nu voi dezvălui prea multe detalii despre ceea ce voi scrie pe blog, dar vă pot promite că veți găsi articole interesante, inedite și chiar utile, pe care să le puteți împărtăși cu prietenii voștri.