Am găsit întâmplător niște postări de-ale mele din 2012-2013. O să le pun și aici, că amintire, în categoria „Oldies but goldies„, că sunt foarte valabile și acum.
Un exemplu foarte simplu: ne asteptam atat de mult ca toata lumea sa stie ce facem la birou si sa inteleaga toate dedesubturile domeniului in care activam, incat nu ne dam seama ca de fapt nu toata lumea intelege si nu stie ce stim noi si ii tratam cu superficialitate, uneori poate cu dispret si de multe ori cu nervi: “ce nu intelegi??”
Si in loc sa o lasam mai moale cand realizam ca nu toata lumea stie ce stim noi, ne enervam si mai tare si brusc simtim ca facem parte dintr-un “cerc limitat”, suntem “specialisti”. Chiar daca uneori nu facem de fapt decat lucruri banale, care doar sunt un pic nisate fata de ce stie lumea in general.
Si asa ajungem sa ne luam prea in serios. Uneori mult “prea”.
Citește și
