Căutând prin niște articole mai vechi, de pe alte bloguri pe care am scris de-a lungul timpului, am dat și peste un „volum” de poezii, un PDF de fapt, cu câteva texte scrise în „tinerețe„. 🙂 (poate o să și postez din ele, mă mai gândesc…)
Dincolo de nostalgie, mi s-a făcut dor de poezie.
De starea aia în care nu explici, nu demonstrezi nimic, doar scrii.
Așa că iată aici o primă încercare, după mulți ani.
Se face lumină
Dimineața vine încet,
se lipește de pereți, de gânduri,
de liniștea pe care n-am știut
mult timp cum s-o țin lângă mine.
Nu întreabă nimic.
Doar rămâne. Continuă lectura „Se face lumină – o poezie despre dimineață și liniștea pe care nu știai s-o ții”
Mă uit la un