Acum trei luni ne-am luat un hibrid plug-în. Și de atunci? Ei bine, a fost o aventură, cu bune și cu rele.
Primul hop a fost cu stațiile de încărcare. Când crezi că ai prins toate dedesubturile orașului, apare o nouă provocare: unde, cum, când să-ți încarci mașina. A fost ca și cum ai învăța să dansezi, dar pe o melodie care își schimbă ritmul mereu. Și aplicațiile astea pentru încărcare… fiecare cu felul ei de a fi. Unele ușor de folosit, altele parcă criptate. A învăța să jonglezi cu ele a fost o aventură în sine. Parcă ești într-un labirint fără ieșire. Te învârți, te frustrezi, dar până la urmă, că prin minune, ajungi unde trebuie.
Și da, au fost momente când totul părea să meargă pe dos. O aplicație care decide să facă pauză chiar când tu ai mai mare nevoie de ea sau o stație de încărcare care e mai mult de decor. O stație care îți blochează cablul de încărcare la 8 seară și nu știi ce să faci, că ai dat o grămadă de bani pe el și nu vrei să îl lași acolo…. Inițial, frustrant, dar apoi îți dai seama că fiecare mic eșec te face să fii mai pregătit dată viitoare. La început, te enervezi, apoi începi să râzi. Ce altceva poți face?
Dar na, nu e totul rău. Sunt o grămadă de lucruri care îmi plac la nebunie la mașina asta. Și la ideea de hibridă/electrică. Primul pe listă: cum se conduce. E o liniște, o pace… parcă te desprinzi de agitația orașului când eșți la volan. Bine, te și ceartă când nu conduci cum trebuie, când schimbi banda fără să dai semnal, când vrei să dai cu spatele și nu ești atent… Ups, aici a dat și un rateu. Când ajungi să te bazezi pe senzori/camere și nu mai ești atent… Bufff… pățit weekend-ul trecut, eram atât de sigur că dacă e ceva senzorul va țipa… Nu, a uitat să îmi zică ceva și avem deja prima amiabilă…
Schimbarea asta a fost… interesantă. Da, sunt momente când parcă ai vrea să fie totul mai simplu. Dar apoi te gândeșți la toate descoperirile pe care le faci, la micile victorii de zi cu zi și parcă totul capătă sens. E ca și cum ai juca un joc video nou – te frustrezi, dar curiozitatea te ține în priză. Dar asta e partea frumoasă, nu? Înveți mereu ceva nou, te ajustezi și mergi mai departe. Plus, simți că ai un cuvânt de spus în tot ce înseamnă viitorul verde al planetei (aici e un pic de CSR, nu? 🙂 – doar că vorbesc serios, simt așa, așa cum simțeam când mergeam cu trotineta electrică).
Deci, da, viața cu un hibrid plug-in e un mix interesant de provocări și nu știu…recompense, e ca o călătorie pe un drum necunoscut. Și chiar dacă drumul nu e mereu neted, e clar unul pe care sunt fericit să-l parcurg. Ai parte de surprize, unele mai plăcute, altele mai puțin. Dar fiecare zi e o aventură și, sincer, nu mi-aș dori să fie altfel. E parte din farmecul de a trăi într-o lume care se schimbă, iar eu sunt aici pentru toată călătoria asta.
Citește și
