Școala de conducere defensivă Titi Aur: experiența mea și de ce merită să o faci

Anul trecut am primit un voucher cadou pentru școala de conducere defensivă Titi Aur. La momentul respectiv am zis că e o idee excelentă, dar, cum se întâmplă de multe ori, m-am luat cu altele și am tot amânat. Abia acum am ajuns și sincer îmi pare rău că nu am fost mai devreme.

Prima experiență a fost simulatorul de accident frontal, la doar 12 km/h. Când auzi cifra, ți se pare ceva nesemnificativ, dar senzația pe care o ai în momentul impactului e incredibilă. Te trezești brusc la realitate și înțelegi cât de importantă este centura de siguranță chiar și la viteze mici. Continuă lectura „Școala de conducere defensivă Titi Aur: experiența mea și de ce merită să o faci”

Corectitudine politică în exces: când grija față de cuvinte ne blochează autenticitatea

În ultimii ani, am observat tot mai des o teamă generalizată de a ne exprima opiniile. E ca și cum un zid invizibil, construit din presiunea socială a corectitudinii politice, ne împiedică să spunem ce gândim cu adevărat. Nu pentru că nu avem opinii sau pentru că nu ne pasă, ci pentru că ne e teamă să nu spunem ceva „greșit”.

Corectitudinea politică are, fără îndoială, rolul ei. Ne ajută să fim mai atenți la impactul cuvintelor noastre, să evităm să rănim pe cineva fără să vrem și să construim relații bazate pe respect. Dar, când această preocupare devine excesivă, ajungem să ne autocenzurăm până în punctul în care pierdem ceva esențial: autenticitatea. Continuă lectura „Corectitudine politică în exces: când grija față de cuvinte ne blochează autenticitatea”

Detaliile care fac diferența în carieră: de ce micile gesturi contează mai mult decât marile proiecte

Despre „lucrurile mici” care fac diferența

Astăzi am avut o discuție cu un prieten despre „lucrurile mici” și mi-am dat seama de un lucru important: aceste detalii aparent insignifiante sunt, de fapt, fundamentul pe care se construiește succesul.

Se vorbește mult despre strategii „mărețe”, inovații care schimbă totul și cifre impresionante. Este ușor să fim atrași de impactul vizibil al marilor realizări. Dar, când privesc în urmă la cele mai importante momente din cariera mea, am realizat un adevăr simplu: succesul adevărat nu este definit doar de proiectele mari, ci de modul în care tratăm fiecare detaliu și fiecare interacțiune. Continuă lectura „Detaliile care fac diferența în carieră: de ce micile gesturi contează mai mult decât marile proiecte”

Curajul de a face ce e corect: un videoclip care te pune pe gânduri și lecțiile din el

Zilele trecute am dat peste un video care, deși poate fi mai vechi de un an, mi-a dat serios de gândit. Este despre curajul de a face ce e corect, chiar și atunci când e greu. Știi momentele acelea în care simți că trebuie să iei atitudine, dar ezitarea își face loc? Ei bine, povestea asta e un exemplu perfect că dreptatea nu e doar un cuvânt mare și frumos – e o alegere zilnică.

Dacă nu ai văzut videoclipul, îți recomand să-ți iei câteva minute pentru el: Link video. Pe mine m-a făcut să mă întreb câteva lucruri și să reflectez la cum pot să fiu mai curajos în viața mea de zi cu zi. Continuă lectura „Curajul de a face ce e corect: un videoclip care te pune pe gânduri și lecțiile din el”

Ghid de ceaiuri pentru începători: cum am descoperit că ceaiul e mai mult decât o băutură de răceală

Pentru multă vreme, până pe la vreo 2x ani, ceaiul a fost, pentru mine, strict un „medicament” – un ritual aproape plictisitor, legat de răceli și seri reci din copilărie. Aroma lui îmi amintea de acele seri când mă strângeam sub o pătură, cu o cană în mână, așteptând să mă simt mai bine. Pentru mine, ceaiul era ceva de folosit doar „la nevoie”, nu o băutură de savurat.

Totul a început să se schimbe când un bun prieten mi-a deschis ochii spre o lume la care nu mă gândisem. „Ionut, ai încercat vreodată ceaiul negru sau rooibos cu un strop de lapte?” Îmi aduc aminte că l-am privit un pic ciudat – ceaiul cu lapte? Ceai? Rooibos?  Mi se părea ceva ciudat, o combinație neașteptată. Dar am zis să-i dau o șansă. Prima înghițitură mi-a oferit o surpriză plăcută, o cremozitate aparte, și parcă îmi încălzea sufletul. Atunci am realizat că ceaiul poate fi mai mult decât o băutură „de nevoie” – poate fi o experiență. Continuă lectura „Ghid de ceaiuri pentru începători: cum am descoperit că ceaiul e mai mult decât o băutură de răceală”

Somnul în cicluri de 45 de minute: fenomen normal sau problemă? Experiența mea

În urmă cu aproximativ doi ani, am început să observ o schimbare în felul în care dorm. Fără o decizie conștientă sau o strategie gândită, deși citisem destul de mult despre somnul în cicluri, m-am trezit că dorm în cicluri de aproximativ 45 de minute. Inițial, cînd mi-am dat seama ce se întâmplă, am cam rămas surpins și, sincer, m-am și îngrijorat puțin.

Totuși, în loc să simt o oboseală copleșitoare, că mă trezesc de câteva ori pe noapte, mă simțeam surprinzător de odihnit. Inițial, am pus acest fenomen pe seama unor nopți mai diferite. Cu toate astea, pe măsură ce nopțile treceau, aceste treziri după cicluri de somn de 45 de minute au devenit o constantă neașteptată (bine, de vină e și ceasul de la mână, la care mă uit mereu când mă trezesc – am fost întrebat de ce mă uit… nu știu, deja e reflex). Continuă lectura „Somnul în cicluri de 45 de minute: fenomen normal sau problemă? Experiența mea”

Mașină hibrid plug-in în România: experiența reală cu stațiile de încărcare și aplicațiile

Acum trei luni ne-am luat un hibrid plug-în. Și de atunci? Ei bine, a fost o aventură, cu bune și cu rele.

Primul hop a fost cu stațiile de încărcare. Când crezi că ai prins toate dedesubturile orașului, apare o nouă provocare: unde, cum, când să-ți încarci mașina. A fost ca și cum ai învăța să dansezi, dar pe o melodie care își schimbă ritmul mereu. Și aplicațiile astea pentru încărcare… fiecare cu felul ei de a fi. Unele ușor de folosit, altele parcă criptate. A învăța să jonglezi cu ele a fost o aventură în sine. Parcă ești într-un labirint fără ieșire. Te învârți, te frustrezi, dar până la urmă, că prin minune, ajungi unde trebuie. Continuă lectura „Mașină hibrid plug-in în România: experiența reală cu stațiile de încărcare și aplicațiile”

Am căzut cu trotineta electrică după 3000 km: ce am învățat și cum eviți accidentele

Nu intră în categoria posturilor mele neapărat, dar ținând cont de experiența avută și că deja foarte multă lume folosește trotinete electrice (multe închiriate), simt nevoia să vă povestesc ceva: azi, după mai mult de 3 mii de km de mers cu trotineta electrică, fără incidente deloc, am căzut. Rău. Spectaculos e puțin spus. Am zburat, m-am rostogolit, tot tacâmul. Continuă lectura „Am căzut cu trotineta electrică după 3000 km: ce am învățat și cum eviți accidentele”

Retreat de yoga în România: cum am descoperit o comunitate cosmopolită neașteptată

Să descoperi că în România poți întâlni o comunitate cosmopolită”ca afară”, că în 2 zile se poate închega un grup ca și cum s-ar cunoaște de ani de zile, din mai mulți români, unul care se gândea ca yoga e ceva ce nu e pentru bărbați, o pensionară rămasă singură , care a descoperit Yoga la mai mult de 50 de ani, cu o mare dorință de viață, regretând că nu a început mai devreme să se descopere și sa înțeleagă ce poate face, o doamnă care face hiking deși tocmai își revine după o mână ruptă, o rusoaică ce stă în România de mai mult de 5 ani și care suferă că de un an și jumătate nu-și poate vedea bunica din Rusia, de 80 de ani, care îmbătrânește singură, o englezoaica care predă yoga în România, o nemtoaica ce trăiește în Danemarca și care vizitează România singură pentru că a părăsit-o iubitul chiar cu o săptămână înainte de a pleca împreună în vacanță , două libaneze care sunt căsătorite și cu copii în Dubai, dar aleg să viziteze România, asta înseamnă să te simți internațional, să te bucuri de experiențe și de viață….

 

Cum gestionezi schimbările majore din viață: curba Kübler-Ross și acceptarea

Uitându-mă în urmă pe blog(uri) văd că nu am mai scris cam din 2010. Bine, cu câteva excepții, cu câteva dorințe de revenire la un obicei pe care îl aveam de mulți ani.

S-au schimbat multe de atunci. Am acum doi copii, m-am mutat de la bloc la casă și înapoi, am ieșit din București în afară Bucureștiului și apoi m-am întors, mi-am schimbat jobul, mi-am schimbat prioritățile…

Multe schimbări….Cum facem însă cu schimbările? Cum le tratăm?

În principiu la fel, depinde doar în ce faza ne aflăm (vezi pe google curba schimbării sau curba Kubler-Ross) și cât de repede ne mișcăm. Scopul e, indiferent de decizia luată, să mergem către acceptare și apoi commitment pentru ceea ce vrem să facem.

Un subiect care merită detaliat, există pe Google o grămadă de informații, dacă sunteți într-un moment ce presupune o schimbare, vedeți unde va aflați și ce se întâmplă cu voi și ce puteți face că să mergeți mai departe. S-ar putea așa să ardeți mai repede niște etape…