Blogul lui Ionuț

Tot vorbim de AI, că ne va lua joburile, că ne va schimbă viață, că poate nu vom mai avea viață. Am ajuns în seara asta, printr-un cumul de factori, să caut tot ce am scris de-a lungul timpului pe bloguri care nu mai există, cărora doar eu le știu adresa.

Și acum, cu ajutorul internetului am găsit o grămadă de lucruri interesante, atât despre mine cât și despre tehnologie.

Supriza a fost că m-am bucurat, în primul rând, că m-am găsit pe mine în diferite perioade dar și câte știe internetul despre mine.

Asta în condițiile în care am avut diferite “personalități”, diferite conturi.

Ideea e că informația e acolo. Dacă va ajunge AI să facă legătură între ip-uri, nume, asocieri, etc, atunci va fi interesant.

Dacă eu, cu 3 conturi diferite și 3 bloguri diferite am ajuns să obțin 20 de articole din 2008-2012, singur, fără ajutor, oare ce poate descoperi AI? Așa mă bucur că “tinerețea” de până la 20 ani nu a fost “acoperită” de internet…

Am găsit întâmplător niște postări de-ale mele din 2012-2013. O să le pun și aici, că amintire, în categoria “Oldies but goldies“, că sunt foarte valabile și acum.

Un exemplu foarte simplu: ne asteptam atat de mult ca toata lumea sa stie ce facem la birou si sa inteleaga toate dedesubturile domeniului in care activam, incat nu ne dam seama ca de fapt nu toata lumea intelege si nu stie ce stim noi si ii tratam cu superficialitate, uneori poate cu dispret si de multe ori cu nervi: “ce nu intelegi??”

Si in loc sa o lasam mai moale cand realizam ca nu toata lumea stie ce stim noi, ne enervam si mai tare si brusc simtim ca facem parte dintr-un “cerc limitat”, suntem “specialisti”. Chiar daca uneori nu facem de fapt decat lucruri banale, care doar sunt un pic nisate fata de ce stie lumea in general.

Si asa ajungem sa ne luam prea in serios. Uneori mult “prea”.