Scrisul meu zilnic (dar și postările pe care le vedeți pe Facebook) nu a apărut dintr-un impuls de moment și nici dintr-o ambiție de tip „de mâine schimb tot”. A fost o promisiune făcută cu ceva timp în urmă, una care a stat o vreme pe lista de dorințe și planuri, până când, pentru 2026, am decis să o iau în serios.
Nu e vorba doar despre ideea de blog. E mai mult de atât. E și ideea de a lucra, constant, la romanul la care visez de mult. E și dorința de a explora mai mult zona de jurnalism (în sensul de a nota zilnic, nu ca să public, ci ca să nu uit), de a observa, de a pune întrebări, de a scrie lucruri care nu sunt neapărat comode sau ușor de încadrat.
De aici vine, de altfel, și postul despre reMarkable. Nu ca o descriere a unui gadget, ci ca pretext pentru liniște și scris. Și ca tool care mă ajută în toate activitățile astea, de la idee la finalizare, de la notițe la forme finale, de la articole citite la articole de blog.
Uneori scriu din inspirația zilei respective. Sunt dimineți sau seri în care un gând se leagă de altul și articolul apare aproape singur. Alteori, însă, mă bazez pe calendarul de Social Media pe care mi l-am construit în (si din) timp, cu titluri gândite dinainte, tocmai ca să nu depind exclusiv de chef sau stare.
Există și zile în care scriu mai multe articole deodată. Le las acolo, pregătite, pentru ca apoi să existe zile în care nu scriu nimic. Și e în regulă așa. Scrisul zilnic nu înseamnă să public zilnic, ci să rămân conectat la proces.
Da, majoritatea imaginilor care însoțesc articolele de pe blog, postările de Facebook sau LinkedIn, ori story-urile de pe Instagram sunt generate cu AI sau făcute în Canva. Și nu, asta nu schimbă cu nimic ce scriu sau cum scriu. Nu înlocuiește gândul, nu diluează mesajul. Doar mă ajută să susțină vizual ce vreau să spun.
Pentru mine, tehnologia nu a devenit un substitut pentru scris, ci un ajutor care îmi permite să mă concentrez pe esențial: ideea, ritmul, visle, cuvintele, rimele. Scrisul rămâne același. Doar contextul din jurul lui s-a schimbat.
Și poate, până la urmă, despre asta e tot demersul: nu despre a scrie mai mult, ci despre a scrie mai constant, mai onest și mai aproape de ce vreau cu adevărat să spun. Și să împărtășesc cu alții.
