Am realizat destul de târziu că AI-ul nu mi-a schimbat doar modul în care lucrez. Mi-a schimbat felul în care trebuie să trec de primele „uși” invizibile dintr-un proces de recrutare. Pentru că azi, înainte să ajungi la un om, ajungi aproape sigur la un filtru. Sau la mai multe.
LinkedIn, ATS-uri, screening automat, scoring pe cuvinte-cheie. Indiferent cât de bun ești, dacă nu „citește” bine sistemul, nu exiști.
Ca o paranteză, ATS vine de la Applicant Tracking System. Până acum am primit o grămadă de sugestii să-mi „compatibilizez” CV-ul cu ATS-urile. Pe scurt, este un software folosit de companii pentru:
-
- colectarea CV-urilor
- filtrarea automată a candidaților
- scorarea profilurilor în funcție de criterii prestabilite
- trimiterea mai departe către recrutori doar a celor considerați „relevanți”
Exemple cunoscute de ATS: Greenhouse, Lever, Workday, SmartRecruiters, Taleo, iCIMS. Cu astea ne „luptăm” în perioada asta.
Ce e important și puțin (mai mult) frustrant: un ATS nu citește CV-ul ca un om. Nu înțelege potențial, context sau traseu, ci caută potriviri între:
-
-
- denumirea rolului
- cuvinte cheie
- ani(i) de experiență
- structură
- consistență
-
De asta un CV foarte bun, dar „scris liber”, poate fi respins automat, iar unul mediocru, dar bine aliniat pe termeni, poate trece.
Asta a fost un moment destul de brutal pentru mine: să accept că nu mai e suficient să ai experiență. Trebuie să știi cum o traduci într-un limbaj pe care AI-ul îl înțelege, fără să te pierzi pe tine în proces.
Când mi-am actualizat CV-ul, n-am făcut-o ca să sune mai frumos. L-am refăcut ca să fie:
-
- „citibil” de către (lizibil pentru)algoritmi
- coerent pentru oameni
- fidel modului în care gândesc și lucrez
Am învățat rapid că filtrele automate nu caută povești. Caută structură, relevanță. Titluri clare, responsabilități explicite si mai ales rezultate concrete. Dacă AI-ul nu poate face legătura între experiența ta și job, nu o va face nimeni mai departe.
Dar aici apare capcana.
E foarte ușor să-ți „optimizezi” CV-ul până când devine generic. Corect. Perfect formatat. Și complet interschimbabil cu al altcuiva.
AI-ul te forțează să fii mai disciplinat, dar și mai conștient. Pentru că dacă nu știi ce vinzi, algoritmul va scoate la suprafață… doar suprafața. Nimic mai mult.
Profesional, asta mi-a schimbat complet abordarea:
-
- vorbesc mai puțin despre tool-uri și mai mult despre decizii
- folosesc AI ca accelerator, nu ca mască
- accept că trebuie să trec de filtre,
- dar nu-mi construiesc identitatea pentru ele
Poate cel mai important: AI-ul nu elimină oamenii din proces. Doar mută punctul de intrare. Iar după ce treci de filtre, tot un om decide dacă „ești real” sau nu.
Și acolo nu mai ajută niciun prompt.
Următorul articol de genul ăsta va fi Cum să-ți faci CV-ul AI-friendly fără să devină lipsit de personalitatei, sper sa fie de interes.
