Mi-a apărut prima dată în feed-ul de Facebook cu mult timp înainte să îl cumpăr, nici nu-mi mai amintesc când l-am văzut prima dată. Însă a apărut atât de des cât să nu îl pot ignoră complet, deși, de fiecare dată, reacția mea era să scrolez mai departe fără să dau click, convins că e doar încă un gadget frumos ambalat, care promite mai mult decât oferă.
Era mereu aceeași imagine: mult alb, o tabletă subțire, o mână care scria încet, fără grabă, fără animații inutile, fără explozie de beneficii, iar tocmai lipsa asta de agresivitate m-a făcut să îl rețîn undeva, în fundal, că pe un gând care nu e suficient de important cât să-l notezi, dar nici suficient de banal cât să-l uiți. Mai ales că tot spunea că nu e tabletă, nu e tabletă…
De fiecare dată îmi spuneam că nu are sens, că aș putea să-mi iau o tabletă care face mult mai multe lucruri, că dacă aș avea nevoie să notez ceva, aș putea folosi oricând telefonul sau laptopul, iar ideea de a da (atâția!) bani pe un dispozitiv care, practic, „nu face nimic”, mi se părea greu de justificat chiar și pentru mine.
Mențiune: postul asta NU este despre funcționalități ale Remarkable, preț , orice altceva „tehnic”. E despre „de ce”-ul meu. De ce și mai ales cum am ajuns să am un Remarkable.
Între timp, însă, modul în care lucrăm a devenit tot mai aglomerat, crescuse volumul de muncă (schimbasem jobul, aveam multe de notat, ajunsesem să am în 2 luni cred deja 2 agende scrise cu lucruri noi) și îmi era din ce în ce mai greu să găsesc ce aveam nevoie (deh, cam greu cu tag-uri pe agende fizice 🙂 ).
ReMarkable continua să apară din când în când în feed, fără să mă preseze, fără să-mi spună de ce aș avea nevoie de el, iar eu continuam să-l ignor conștient, până când am realizat că nu dispozitivul în sine mă deranja, ci faptul că nu aveam un motiv clar, măsurabil, „corect” ca să-l cumpăr, ceea ce, pentru mine, a fost mult timp echivalent cu a nu-l cumpăra deloc.
Momentul în care ceva s-a schimbat nu a fost unul spectaculos, ci mai degrabă o acumulare de mici frustrări pe care nu le-aș fi putut indica exact într-o zi anume: informații pierdute (din agendele de care ziceam mai sus), ședințe din care ieșeam uneori cu multe notițe și alte ori cu prea puține, pentru că imi era frică să nu le pierd… Lipsa unui sistem de organizare a vieții, dorința de a scrie, de a avea un jurnal, de a avea to do-uri organizate.
Atunci (cred că acum vreo 4-5 ani) am început să înțeleg că nu căutam încă un device care să mă ajute să fac mai mult, ci unul care să-mi permită să fiu mai organizat, mai „ne-distras” de notificări.
D-aia am zis NU la o tabletă, pentru că știam prea bine ce se întâmplă odată ce „deschizi ușa” către un device care poate face orice, chiar și atunci când pornești cu intenții bune, pentru că inevitabil apar notificările, tentațiile, ideea că poți verifică rapid ceva, iar acel „rapid” ajunge să rupă complet firul gândului.
Încă un factor care m-a făcut să mă gândesc să îl iau, pentru că bineînțeles că la un moment dat am început să studiez mai mult, a fost faptul că are un plugin pe Chrome (una dintre cele mai tari feature-uri!!), prin care poți să îți trimiți de pe laptop pe RM articolele de pe site-uri. Fără poze, fără reclame.
Și că poți pune e-book-uri (epub ca format) și mai ales pdf-uri, pe care poți notă comentariile tale, poți incercui, sublinia, cam ce făceam în tinerețe și se supără lumea pe mine că „stric” cărțile.
Sunt mai multe, o să mai scriu despre ele, despre cum transformă scrisul de mâna în text, cum poți semna și trimite pe mail diferite lucruri, cum poți sincroniza cu OneDrive sau Google Drive, cum poți folosi tag-uri…
ReMarkable nu a venit pentru mine ca o soluție, ci ca o pauză, și abia după ce l-am avut am înțeles că, uneori, cel mai mare beneficiu al unui obiect nu este ceea ce face, ci ceea ce te lasă să nu (mai) faci. Când vreau să scriu, nu mă lasă să să-mi las gândurile să alerge, atenția să se ducă aiurea, ci mă ajută să stau liniștit în ceea ce fac.
După ce l-am luat, inițial spuneam că wow, o să-mi schimbe total viață. Nu, nu m-a schimbat peste noapte, nu m-a făcut din prima mai productiv.
Nu mi-a ordonat viața. Nu încă, deși lucrăm împreună la asta și în ultimele luni e cel mai bun prieten și organizator de vieți 🙂
Ce a făcut e că mi-a dat voie să gândesc din nou fără scop imediat. Iar asta, pentru mine, a fost suficient.
Citește și
Un comentariu la „reMarkable 2 parere de utilizator: merită investiția și cum l-am integrat în rutina zilnică”