În 2001, mi-am scris lucrarea de diplomă. I-am zis „Frontiere noi în marketingul online.”
Privind înapoi, titlul sună aproape naiv.
.
Astăzi, marketingul online este pur și simplu marketing. Atunci a fost ceva cu totul experimental. Internetul în România era la început, conexiunile erau lente, multe site-uri erau statice, iar ideea de „prezență online” era mai degrabă o ipoteză decât o practică matură.
În lucrare analizăm modul în care ar putea exist online un magazin. Cum se construiește prezența, ce rol are conținutul, cum ajungi la oameni într-un spațiu în care încă nu existau reguli clare.
Să nu uităm un lucru. Eram la început atunci, vedeam primele forme de e-commerce, în 2001, anul lucrării mele de diplomă, începea povestea eMAG. Dar ecosistemul era abia în formare. Nu există infrastructură de plăți pe care o considerăm azi normală, logistică era dificilă, iar încrederea oamenilor în cumpărăturile online era limitată.
Pe scurt, era un teritoriu în care multe lucruri trebuiau inventate.
.
În același timp, citeam mult din seria „Guerrilla Marketing” a lui Jay Conrad Levinson. Pentru cine nu a prins perioada, cărțile lui erau aproape un manifest pentru antreprenorii sau marketerii fără bugete mari.
Ideea era simplă, dar puternică.
Dacă nu ai bani, compensezi prin creativitate, consecvență și înțelegerea reală a clientului. Nu prin trucuri, ci prin disciplină.
Privind în urmă, îmi dau seama că acel tip de gândire m-a influențat mai mult decât multe manuale academice. Bine, în afară de cărțile lui Philip Kotler, pe care le devoram. Pentru că te obligă să te concentrezi pe lucrurile care contează cu adevărat: mesajul și/sau problema clientului. Contextul în care oamenii iau decizii, nu te concentrezi pe instrument.
Acum să facem un salt rapid în prezent.
În 2026, AI a schimbat radical partea de execuție din marketing. Un singur om poate genera într-o oră idei, texte, imagini sau variante de campanie care altădată ar fi implicat o echipă întreagă.
La prima vedere pare că visul Guerrilla Marketing s-a împlinit. Execuția a devenit extrem de ieftină. Dar exact aici apare paradoxul.
Dacă toată lumea poate produce conținut rapid, atunci producția nu mai este avantajul competitiv. Avantajul se mută în altă parte. În capacitatea de a decide ce merită făcut.
AI poate genera o sută de variante de campanie. Nu poate decide ce problemă merită rezolvată în primul rând.
Și aici apare legătura neașteptată cu anul 2001.
Într-o astfel de perioadă, resursele te obligau să te gândești atent fiecare pas. Nu aveai bugete mari de investit, nu aveai niciun fel de instrumente sofisticate, nu aveai niciun fel de date în timp real. Aveai doar observarea pieței și intuiția construită prin discuții reale cu clienții.
Azi avem super instrumente, nu exagerez când zic extraordinare. Dar riscul este invers. Riscul e să producem prea mult, prea repede, fără să ne mai întrebăm dacă direcția este corectă.
De-aia cred că lecția din Guerrilla Marketing este mai actuală decât pare. Nu pentru că ar fi neapărat nevoie de marketing “ieftin”. Ci pentru că ne amintește ceva esențial.
Adevărata raritate in marketing nu este execuția, ci judecata.
Iar dacă AI devine noul motor al execuției, atunci rolul marketerului devine și mai clar.
Nu să producă mai mult, ci să aleagă mai bine.
Citește și
